Nu aveam încă trei ani când Mama Maria mi-a pregătit acest preparat. Sigur că ea nu-i spunea fritatta, dar pentru că poartă un nume foarte cunoscut, voi repune rețeta în drepturile ei. Bunica îngrijea păsările din curte așa cum mă îngrijea pe mine, cu aceeași dragoste! Zilnic, lor le pregătea uruială de porumb și semințe…
Recunosc că am ajuns la această rețetă dintr-o greșeală! Eu voiam să fac un souffle de dovleac, dar în graba preparării am uitat să adaug bezeaua din albuș de ou, cea care urma să transforme compoziția într-un minunat produs afânat, crescut ca un Făt-Frumos! Dar cu această ocazie am avut din nou revelația versatilității aluatului…
Rețeta asta am gustat-o la vecina noastră, tanti Valerica, care având părinții, dar și socrii, în generosul bazin legumicol al Galațiului, nu ca noi – în bazinul viticol al Vrancei -, excela în mâncăruri vegetariene cu gust. Tanti era tare pricepută în multe treburi casnice, strălucea în bucătărie dar și tricota ori croșeta. Practic era…
Cine n-a citit ”Dragostea în vremea holerei” a lui Marquez, e timpul s-o facă! Învățăm să regăsim viața de dinainte de a ne sminti în cumpărături de mii de lei! Oana Igrețiu de la Savori urbane a scris un articol cu o listă de strictă necesitate pentru o perioadă de carantină de 14 zile (zice…
M-a sunat azi o bună prietenă din Elveția să-i dau o rețetă bună de mucenici. Moldovenești, desigur, pentru că suntem amândouă din Galați, ba chiar am locuit în același cartier, am și fost la aceeași școală generală, ba chiar și doi ani de liceu, la LVA. Cum explicit n-am nici o rețetă de mucenici, pentru…
De vreo șase ani încerc să mă apropii de partea mai vegetariană a artei culinare. Bine, de aproape douăzeci de ani, de când am luat contact cu lumea competițională și cu regulamentele de concursuri de artă culinară în care erau clase vegetariene sau meniuri complete de trei servicii – vegetarian sau vegan – pentru bufet…
N-am făcut tortul ăsta de foarte mulți ani! Cred că 40! Era prea simplu și i-am trimis rapid foaia cu rețeta la fundul sertarului unde ținea mama colecția ei de rețete adunate și de cărți de bucate! Realitatea este că era cel mai simplu desert, mai ales că foloseam șarlota de cacao care se amesteca…
Îi spuneam ”mama Flori” pentru că Simona îi spunea mamei mele ”mama Geta”! Mama Flori era mama Simonei, prietena mea cea mai bună din liceu! Era bucureșteancă, ajunsă pe plaiurile dunărene după ce s-a căsătorit cu domnul Șerban care absolvise ASE-ul la București, unde se și cunoscuseră! Vorbesc despre ea la trecut, Dumnezeu s-o odihnească!…
Carnea tocată era preferata mamei. Cu ea făcea mâncare ”înmulțită”: ciorbă de perișoare, sarmale, ardei umpluți, chifteluțe cu sos …deși recomandările de asociere a preparatelor interzic repetarea materiei prime! Masa principală a zilei era …seara, când ne strângeam toți acasă, după serviciu sau după școală ori alte activități extra-școlare. La cantina studențească am descoperit ”Varza…
Nu prea v-am povestit despre mama la butoanele bucătăriei, deși ea a fost singura care ne-a pregătit mâncarea în toată copilăria și adolescența noastră! Relația mamei cu bucătăria era una destul de strictă! Gătea doar dacă totul sclipea de curățenie! Și când gătea, punea totul la loc pe măsură ce folosea vasele! Procesul ăsta laborios…